“Eticheta unui funeraliu” se referă la acel cumul de reguli de conduită care privesc comportamentele umane în ocazii cum sunt ceremoniile funebre şi ritualurile legate de acestea. Conduita în astfel de situaţii e diferită de la o cultură la alta şi chiar de la o religie la alta, astfel încât e bine de ştiut ce reguli se cuvin respectatate în astfel de momente. Prin urmare e indicat ca persoana care provine dintr-o altă cultură sau care aparţine unei alte credinţe religioase să ceară câteva sfaturi de la localnici, care sunt mai bine informaţi.
Majoritatea regulilor care ţin de eticheta oricărui ceremonial funebru sunt simple şi general valabile.Trebuie mai întâi să ţineţi cont de ocazia în sine, de semnificaţia ceremoniei la care vreţi să participaţi , fiindcă e vorba în primul rând de-a exprima respect faţă de cineva pe care l-aţi stimat în timpul vieţii. Această atitudine v-o puteţi manifesta abordând o ţinută decentă, îmbrăcând veşminte simple, de culoare închisă. Comportamentul reţinut şi un salut adresat cortegiului funebru sunt expresia bunei dvs. conduite şi a participării afective la durerea familiei. Salutul tradiţional include o scurtă exprimare a simpatiei , fiind de asemenea potrivită trimiterea de flori şi a unei scrisori de condoleanţe.
Unele dintre regulile comportamentale legate de ceremonia funebră sunt specifice doar în această conjunctură, astfel că atunci când familia îndoliată are un orar de vizite cunoscut, persoanele care doresc să exprime condoleanţe pot s-o facă în acest interval, prilej cu care, împreună cu cei apropiaţi, se aduce un ultim salut memoriei defunctului. A duce cu acest prilej familiei un dar constând în mâncăruri, e un gest comun multor culturi, acesta pentru a o scuti de corvoada pregătirii hranei. În timpul orelor de vizită se vorbeşte cu voce scăzută şi se ascultă cu atenţie când alţii spun ceva.
În timpul ceremonialului funerar participanţii trebuie să rămână într-o tăcere respectuoasă, cu excepţia momentului în care sunt eventual chemaţi să spună câteva cuvinte sau să cânte împreună cu restul asistenţei. Persoanele invitate să poarte sicriul sau cele chemate să adreseze un ultim omagiu defunctului ori să rostească epitafuri vor putea primi indicaţii suplimentare de la cel care oficiază. Prezenţa copiilor mici este admisă, cu condiţia ca aceştia să păstreze liniştea în timpul ceremonialului funebru.
Prietenii intimi ai familiei îndoliate pot oferi asistenţă, pe baza regulilor specifice impuse de eticheta funerară, astfel că aceştia pot fi voluntari în timpul ceremonialului funebru sau se pot ocupa de organizare, pot să însoţească sau să conducă persoanele venite de departe, cum, tot atât de bine, pot să aibă grijă de rudele defunctului în timpul desfăşurării ceremoniei. Asistenţa pe care intimii familiei o pot acorda în această împrejurare poate fi însă declinată, ajutorul poate fi refuzat cu amabilitate, atitudine care nu trebuie să deranjeze intruncat familia îndoliată trece prin momente delicate, are nevoie de intimitate, pe care noi trebuie s-o acordăm cu tot respectul.
La fel ca şi participanţii la un funeraliu şi familia defunctului trebuie să respecte nişte reguli de comportament, determinate de aceeaşi etichetă. Conform tradiţiei li se trimit sau transmit mulţumiri celor care au adresat condoleanţe familiei, celor care au trimis flori sau alte daruri şi celor care au asistat la ceremonialul funebru. Nu trebuie neglijat cel care a oficiat, şi nici personalul de la pompele funebre. În orele de vizită e semn de bună educaţie ca familia îndoliată să se adreseze oaspeţilor, mulţumind pentru vizită şi pentru sprijinul moral pe care aceştia îl acordă.